Stafilococul auriu

Stafilococul auriu

Stafilococii sunt bacterii de forma rotund-ovalara (coci), gram pozitivi (se coloreaza cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 mm, dispusi caracteristic in gramezi (ca si ciorchinele de strugure).

Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infectii umane sunt in ordinea frecventei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus si Staphylococcus schleiferi.

Pot produce o gama larga de infectii, a caror gravitate si localizare variaza de la infectii superficiale ale pielii pana la infectii ce pun viata in pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita.

Epidemiologie

In functie de capacitatea de a secreta o enzima numita coagulaza (care poate coagula plasma), stafilococii se impart in coagulazo-negativi si coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a organismului, gasindu-se in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra anterioara.

Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti la unele dezinfectante si antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.). Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie).

Dintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singura specie este patogena pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel dupa culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute pe medii de cultura. Ceaiul de mesteacăn combate infecţia cu stafilococ auriu Stafilococul auriu, responsabil de infecţii contagioase, se transmite direct (prin contact cu focarele cutanate infectate), indirect (prin intermediul mâinilor murdare) sau prin surse intraspitaliceşti.

La persoanele cu o imunitate scăzută, infecţia cu acest virus periculos poate să recidiveze. „Un remediu naturist care distruge stafilococul auriu este ceaiul de mesteacăn amestecat cu saramură. În infuzia preparată dintr-o linguriţă de frunze uscate de plantă şi dintr-o cană cu apă fierbinte se adaugă puţină saramură (obţinută dintr-o linguriţă de sare şi din două linguri cu apă). Cu această soluţie se fac inhalaţii nazale, iar după cinci zile, în compoziţie se mai toarnă o linguriţă cu suc de lămâie.

Tratamentul extern, spune fitoterapeutul Eugen Giurgiu, trebuie urmat în paralel cu unul intern pe o perioadă mare de timp. În acest caz se ia tinctură de propolis, turnată pe pâine, câte două picături la fiecare 5 kg corp, de trei ori pe zi. Tratamentul nu are efecte adverse, distruge stafilococul auriu şi întăreşte sistemul imunitar.

De ce apare furunculul si cum il tratam?

În primul rând, starea generală de sănătate precară poate favoriza apariţia lor. Diabetul se află pe locul II în lista cu inculpaţi. Anemia, afecţiuni ale pielii, medicamentele imunosupresoare contribuie şi ele la declanşarea furunculelor. Nu în ultimul rând, obiectele vestimentare care irită pielea sau care sunt strânse pe corp. Prin frecare acestora cu pielea pot dezvolta infecţii.

Furunculul este o infecţie bacteriană care afectează un folicul pilo-sebaceu, adică apare la rădăcina unui fir de păr. Aici se produce şi se acumulează puroi. Stafilococul auriu este o bacterie care poartă mare parte din vină în cazul apariţiei furunculelor. Ea se găseşte pe suprafaţa pielii, în special în zone cu pilozitate: nări, axile, zona înghinală, zona dintre fese. Chiar şi o simplă zgârietură poate facilita pătrunderea bacteriei în piele, unde începe să îşi facă cuib la rădăcina firului de păr.

Nu stoarce furunculul!

Odată pentru că ţi-ai face mai mult rău decât bine, punguţa cu puroi se va extinde şi va infecta şi alte zone. În al doilea rând pentru că durerea este mult prea mare. De regulă, furunculul se prezintă sub forma unei umflături de culoare roşie, care ajunge să măsoare şi peste 1 cm în diametru. Evident, începe să crească şi devine dureros atunci când se colectează mai mult puroi. Iar acumularea de puroi durează şi mai mult de o săptămână. Vestea bună este că, în general, un furuncul trece în aproximativ două săptămâni. După ce se colectează puroiul şi se formează un vârf alb, capul, furunculul poate fi curăţat. Dacă ai noroc şi nu te confrunţi cu unul de mari dimensiuni, să ştii că este posibil să nu-ţi rămână semn. În caz contrar, în locul infectat va rămâne o cicatrice. Există cazuri în care este necesară intervenţia chirurgicală, pentru a deschide porţiunea afectată de infecţie şi pentru a o drena (adică a permite puroiului să se scurgă).